10 sportivi decedati in timpul jocului

Moartea este ceva de care oamenii se tem cel mai mult, pur si simplu pentru ca nu stiu ce se poate intampla apoi. Altii nu se tem, dar cred ca e mai bine sa spunem ca multi dintre noi au un presentiment urat cand se gandesc la ceea ce cu siguranta urmeaza.

Majoritatea isi doreste o moarte usoara, care sa survina in timpul somnului. Cu toate acestea, sa urmarim cazurile din ultimele decenii ale catorva sportivi care au murit constienti. Fiecare dintre acestia a murit in timp ce faceau ceea ce le placea. Poate asa trebuie sa fie… cine stie!

10. J.V. Cain

J.V. Cain a fost atacantul echipei de base-ball, St. Louis Cardinals, in 1970. A jucat ca atacant timp de sase ani si a inregistrat cele mai bune rezultate ale echipei. Pe 22 iulie, 1979, Cain participa la antrenamentele pentru noul campionat. Tot atunci aniversa si implinirea varstei de douazeci si opt de ani. In timp ce alerga, ca de obicei, o tura completa, dintr-o data a facut cativa pasi inapoi, s-a aplecat si a cazut. Cain a murit de deficienta cardiaca congenitala. Desi nu a decedat in timpul campionatului pentru Liga Nationala de Fotbal, a murit facand ceea ce ii placea.

9. Howard Glenn

Howard Glenn a fost jucator al Ligii Americane de Fotbal. S-a alaturat echipei Ligii Americane de Fotbal, ‘NewYork Titans’, in 1960, ca atacant. Glenn ramane singurul jucator care a murit din cauza ranilor provocate in timpul unui campionat obisnuit. Desi viitorul lui Glenn, ca atacant, se arata promitator, pe 9 octombrie, in timpul primei reprize a unui meci impotriva echipei Houston Oilers, acesta a suferit o fractura la gat. Cateva ore mai tarziu, a decedat din cauza complicatiilor aparute la coloana. Tricoul sau cu numarul 66 a fost retras.

8. Bill Masterton

Bill Masterton, originar din orasul Winnipeg, Manitoba, a fost inscris in echipa de hochei pe gheata, Montreal Canadiens imediat dupa absolvirea facultatii, in 1961. Era un jucator tipic american si extraordinar. A petrecut majoritatea anilor jucand la echipele de juniori dupa care s-a retras pentru un timp pentru a lucra la o societate comerciala. In 1967, s-a alaturat echipei North Stars, el fiind primul jucator care a deschis scorul. Pe 13 ianuarie, 1968, echipa North Stars juca impotriva echipei Oakland Seals. Masterton era in posesia pucului si ar fi putut sa inscrie, dar l-a pasat. Masterton a fost contracarat de doi dintre jucatorii echipei Seals si a cazut brusc, lovindu-se cu capul de gheata. A murit la scurt timp din cauza hemoragiei puternice la cap. A fost ranit atat de grav incat doctorii nu l-au putut opera.

7. Chuck Hughes

Chuck Hughes a fost un alt jucator de succes a Ligii Nationale de Fotbal. Desi in timpul facultatii a inregistrat sapte recorduri deosebite la fotbal, cel mai remarcabil este reprezentat de cele saptesprezece goluri la un singur meci impotriva echipei statului Arizona, in 1965. Dupa absolvirea facultatii, a fost ales sa joace in a patra runda a echipei Philadelphia Eagles. A jucat pentru aceasta timp de trei ani, pana in 1970, cand s-a alaturat echipei Detroit Lions. Hughes a fost cotat cu cel mai mare numar de echipe la care a jucat dar cele mai multe au fost de renume. In ultimul minut al meciului impotriva echipei Chicago Bears, Hughes a cazut brusc, cu fata in jos, inconstient. Jucatorii si fanii au crezut ca stimula o leziune pentru a opri cronometrul insa Hughes suferise un infarct. Meciul a luat sfarsit, dar in tacere.

6. Ray Chapman

Ray Chapman a fost jucator in Liga Nationala de Base-Ball. Se claseaza pe locul doi intre jucatorii decedati privind leziunile provocate in timpul unui meci de base-ball. In 1912, s-a alaturat membrilor Ligii Nationale si a jucat pentru echipa Cleveland Naps. A fost conducatorul Ligii Americane atat in ceea ce priveste golurile marcate cat si in ceea ce priveste posesia mingii. Era renumit pentru modul in care lovea mingea cat si pentru faptul ca era cel mai bun aparator. Ar fi ajuns la scorul de 303 mingi inscrise, inclusiv cele nouazeci si sapte pe care le-a marcat inainte de a muri. Pe 17 august 1920, echipa Naps juca impotriva echipei Yankees. Jucatorul defensiv al echipei Yankees, Carls Mays, a aruncat mingea, lovindu-l pe Chapman in cap. Acesta a fost dus la spital si a murit douasprezece ore mai tarziu. Moartea sa a subliniat motivul pentru care jucatorii trebuie sa poarte casti si pentru care s-a interzis gresarea mingii cu anumite substante periculoase.

5. Frank Hayes

Frank Hayes a fost jocheu. Avea treizeci si cinci de ani si se ocupase de antrenamentul cailor aproape toata viata. I-a fost ales calul Sweet Kiss, dupa cum il numise proprietarul. Hayes avea sa participe la cursa de la Belmont Park, din New York. Desi erau semne care aratau ca nu va castiga, Hayes era pregatit sa participe si a hotarat sa incerce. Dupa ce cursa a luat sfarsit si proprietarul calului s-a dus sa il felicite pe Hayes, a observat ca Hayes statea cazut pe sa, nemiscat. Medici au confirmat ca Hayes suferise un infarct in timpul cursei. Oricat  de ciudat ar parea, Frank Heyes ramane singurul jocheu care a castigat o cursa postmortem.

4. Scott Brayton

Brayton a fost pilot de curse, originar din Coldwater, Michigan. Putea participa la cea de-a paisprezecea cursa Indianapolis 500 din 1981, inainte de a muri. De-a lungul anilor ‘80, Brayton a fost renumit pentru folosirea, la cursa mondiala, a motorului de tip V6 Buick. A reusit sa inregistreze cel mai bun final la cursa Speedway din 1989, terminand pe locul sase, dar ramanand cu inca sase curse necastigate. In 1993, a avut acelasi statut. O data cu anuntarea cursei Indy Racing League, din 1996, Brayton a fost considerat rivalul detinatorului titlului IRL. Desi campionatul a inceput dur, a reusit sa se califice si sa castige cel de-al doilea premiu Indy. Pe 17 mai, 1996, Brayton isi conducea masina decapotabila in momentul in care a explodat un cauciuc. Masina a intrat pe ce-a de-a doua banda, s-a rostogolit, a lovit parapetul oprindu-se, in cele din urma. Brayton a lovit parapetul cu o viteza de peste 370 km/h. A murit in urma impactului dur.

3. Ed Sanders

Ed Sander a fost boxer si a concurat atat la categoria usoara, la categoria grea cat si la Olimpiade. Primul campionat de box la Olimpiade a avut loc in vara anului 1952. Si-a invins adversarul, Hans Jones, prin knockout, si a continuat competitia cu Giacomo DiSegni in a doua runda. Singurul care il putea impiedica pe Sanders sa castige medalia de aur a fost Ingemar Johansson. Dupa Olimpiade, Sanders a fost calificat drept profesionist si a participat la opt meciuri in noua luni, pierzand doar doua dintre acestea. In primele zece runde, cei doi s-au lovit puternic. La a unsprezecea runda, Sanders dadea semne de oboseala. James l-a lovit pe acesta cu pumnul astfel incat Sanders a cazut si si-a pierdut constiinta. Nu si-a mai revenit si a murit dupa ce doctorii au incercat sa ii opreasca hemoragia cerebrala.

2. Reggie Lewis

Reggie Lewis a fost jucator de baschet al echipei Boston Celtics, din 1987 pana in 1993. A inregistrat, in medie, de 20.8 puncte la fiecare meci terminandu-si cariera cu o medie de 17.6 la fiecare concurs. In 1992, Lewis a fost ales sa joace pentru prima si ultima data la echipa All-Star Game a Ligii de Baschet (NBA) care s-a desfasurat in Orlando, Florida. A reusit sa joace cincisprezece minute si sa inscrie sapte puncte. De asemenea stia sa reintre in posesia mingii dupa ce aceasta lovea panoul. In timpul antrenamentelor pentru Celtics, pe 27 iulie, 1993, Lewis a decedat brusc. A facut infarct la numai douazeci si sapte de ani.

Dale Earnhardt a fost pilot de curse, renumit pentru faptul ca a condus masini modificate pentru circuitul de top, NASCAR. El este cunoscut datorita succesului obtinut in competitia Winston Cup Series. A castigat 76 de curse de-a lungul carierei si a reusit sa castige acasa sapte campionate. Se claseaza, asemenea lui Richard Petty, drept castigatorul celor mai multe campionate din timpul carierei. In 1998, Earnhardt, a reusit sa castige primul si ultimul premiu, Daytona 500. De-a lungul carierei, a primit diferite apelative: „Intimidatorul”, „Cap-de-fier” si „Omul Negru”. In timpul cursei din 2001, „Daytona 500”, Earnhardt a murit la ultima cursa. Masina sa a derapat de pe pista, a ajuns pe platforma de nisip, dupa care s-a intors brusc spre celalalt parapet. Apoi masina sa a fost lovita de o alta cu numarul 36, amandoua oprindu-se cu botul in parapet. Earnhardt a lovit parapetul cu aproximativ 241km/h masina a fost complet distrusa, insa multi au crezut ca accidentul nu a fost foarte grav. Earnhardt a murit din cauza leziunilor provocate la impactul cu parapetul.