Bau – baul, sperietoarea de copii

Bau – bau este personajul imaginar cu care cel mai adesea parintii isi sperie copilasii in ideea de a-i determina sa aiba un comportament adecvat. Cei mici sunt extrem de naivi si se sperie foarte usor, adoptand comportamentul pe care parintii il considera adecvat tocmai de teama de bau – bau. Acest mic monstrulet are diferite forme, in functie de imaginatia parintelui. El poate fi un om rau, un monstru, un animal fioros sau cine stie ce alte vietati isi poate imagina parintele.

De cele mai multe ori monstruletul imaginar este folosit atunci cand copilasii nu inteleg de vorba buna, iar parintii nu vor sa recurga la agresiuni. In general, cei mici se inspaimanta si isi asculta parintele de teama de a nu veni bau – bau. Nimeni nu stie insa ce se intampla in sufletul celui mic atunci cand parintii decid sa ii sperie, nici unul din noi nu mai retine ce trairi aveam in momentul in care parintii nostri ne speriau cu asa ceva.

Cercetatorii au ajuns la concluzia ca acest gen de sperietura este de evitat, modul de educare al copiilor moderni nu mai include aceasta practica. Totusi nu toti parintii au renuntat la bau – bau, pentru ca in cazul in care ar fi renuntat, termenul ar fi disparut. Asadar, parintii sunt impartiti in doua grupe, parinti care nu accepta ideea de bau – bau si parinti care o mai practica inca.

Parintii care nu isi sperie copiii cu astfel de vietati sau cu oricare alta varianta a lor o fac din considerentul de a nu ii induce copilului o frica care va ramane in trairile sale si care poate avea repercursiuni in viata de adult a copilului. In conceptia acestor parinti, copilul nu trebuie sa se teama de nimic, trebuie sa aiba curajul sa infrunte orice fel de problema. Ideea de bau –bau poate fi asociata foarte usor, cu problemele ce vor aparea in viata. Odata invatati sa se teama, cei mici se vor obisnui cu acest gand si vor reactiona la fel si in viata de adult.

Se presupune ca datorita acestei frici inoculata in mintea copilului de la varste fragede, adultul de mai tarziu va fi un om caruia ii va fi teama de lucrurile noi, se va teme sa incerce variante care pot fi mai bune, daca sunt incercate si tot asa. Aceasta constatare a cercetatorilor insa nu este una certa, mintea umana respectiv creierul este mult prea putin studiat pentru a spune in procent de 100% ca totul este exact. Ceea ce se descopera astazi, poate fi imediat infirmat maine.

Parintii care isi sperie copiii cu bau – bau merg pe principiul ca ei au fost crescuti cu frica fata de acest monstrulet si acest fapt nu le-a daunat atat de tare. Ei considera ca nu au ramas marcati pe viata in urma acestei sperieturi si aplica aceeasi tactica cu copiii lor.

Avand in vedere ca acest monstrulet imaginar nu a disparut si este inca folosit, chiar daca parintii incearca sa il fereasca pe cel mic de aceasta frica, este foarte posibil ca o persoana din exterior sa i-o inoculeze. Spre exemplu bunicii pot aplica aceasta metoda, bona o poate face sau copilul poate intra in contact cu alt copil crescut in alta educatie care inca foloseste sperietura pentru a controla tulburarile de comportament. Este de retinut ca naivitatea celor mici ii indreapta sa plece ureche catre astfel de povesti mult mai repede, decat spre ceea ce spune parintele.

Adesea parintii se vad in fata faptului implinit si il observa pe cel mic ca incearca sa se protejeze de un personaj imaginar de care a fost ferit acasa. Degeaba vor incerca sa ii demonstreze ca totul este o fabulatie, mai ales daca cel mic este de o varsta foarte frageda, copilul nu va uita despre monstrul de care i s-a vorbit si vor avea tendinta mereu sa se teama. Mai pe scurt atata timp cat alte persoane inca il folosesc, copilul nu este ferit de aparitia lui bau – bau in viata sa. Daca copilul este mai mare, respectiv are o varsta de peste 4 ani, el va intelege ceea ce incearca sa ii transmita parintii si va ignora sentimentul de frica, incercand sa ii determine si pe cei care l-au speriat prima oara sa inceteze cu aceasta fabulatie.

Chiar daca sunt sau nu sunt speriati cu bau – bau exista un moment in viata copiilor cand realizeaza singuri ca totul este o fabulatie, foarte rar s-au observat traume majore din cauza acestei practici atat de des folosite. Daca are vreo repercursiune sau nu, cercetatorii in domeniu spun ca da, insa nu este prima oara cand spun ceva cu certitudine, urmand ca dupa o perioada sa se contrazica singuri.

Alegerea ramane la latitudinea parintilor, in functie de principiile mai moderne sau mai invechite in care doresc sa il creasca pe cei mic, ei vor alege ceea ce este cel mai potrivit pentru copilul lor.