Cauzele tulburarii de panica

Pentru psihanaliza, anumiti indivizi sunt susceptibili la episoade de atacuri de panica din cauza unei predispozitii la anxietate, asociata cu un temperament de frica. Din cauza anxietatii, copiii cu aceasta predispozitie tind sa dezvolte o dependenta de ceilalti caracterizata de frica si simt ca parintii lor trebuie sa fie prezenti in orice moment pentru a le oferi un sentiment de siguranta.

In plus, aceasta dependenta de ceilalti este o umilinta narcisica pentru acesti copii, deoarece sentimentul de siguranta depinde de prezenta unei persoane care ii ingrijeste. Aceasta dependenta infricosata se poate datora unei experiente inadecvate si/sau traumatizante in relatiile timpurii cu altii semnificativi, de obicei parinti sau tutori. 

Ca raspuns la aceasta respingere sau indisponibilitate pe care o percepe copilul, si datorita ranii narcisice a dependentei sale, copilul genereaza furie intensa fata de figurile sale apropiate de atasament. Aceasta furie este traita ca fiind periculoasa, intrucat fanteziile asociate ar putea deteriora relatia cu persoanele de care depinde copilul, crescand astfel amenintarea pierderii si dependentei de frica. In acest fel, se genereaza un cerc vicios de dependenta infricosata si furie . Acest cerc vicios este declansat din nou la varsta adulta, cand persoana adulta experimenteaza sau percepe o amenintare la adresa integritatii relatiilor importante de atasament. Mecanismele de anxietate si de aparare sunt activate in incercarea de a controla amenintarea si de a reduce anxietatea traita.

Datorita gradului de amenintare si dezorganizare generat de aceste fantezii, precum si de anxietatea declansata, persoana (ego-ul) devine coplesita si se instaleaza niveluri de panica de anxietate. Atacurile de panica impiedica persoana sa fie constienta de furie. In tratamentul psihanalitic este important ca pacientul sa acorde atentie mecanismelor de aparare, care il impiedica sa fie constient de emotiile care dau nastere simptomelor psihologice.

De exemplu, o fata de 18 ani care a avut un episod de panica in timp ce conducea la petrecerea ei de nastere. Nu putea sa conduca si a trebuit sa astepte multe ore pentru a-si lua mama. In psihoterapie a reiesit ca ea a asociat aceasta zi de nastere cu „independenta” ei si cu o dorinta asociata de a scapa de parintii ei, fata de care era intens furioasa. Atacul de panica a fost un compromis intre diferite dorinte si aparari. Ea a reprezentat dorinta conflictuala de autonomie facuta imposibila de patrunderea unor fantezii terifiante de pericol. Panica se referea la pedeapsa pentru fanteziile ei agresive de autonomie, legand-o in continuare de familia ei frustranta.

Conform abordarii psihanalitice, simptomele se bazeaza in mare masura pe fantezii, conflicte si afecte inconstiente. In cazul tulburarii de panica, persoanele care sufera de atacuri de panica au dificultati deosebite cu fanteziile si sentimentele de furie fata de figurile apropiate de atasament (tata, mama etc.), cum ar fi dorinta de razbunare. Aceste dorinte sunt traite ca o amenintare la adresa figurilor de atasament, ceea ce declanseaza o mare anxietate. Pacientii nu sunt de obicei constienti de intensitatea acestor afecte si nici de fanteziile de razbunare care ii insotesc. Facerea acestor aspecte ale vietii mentale constiente si mai putin amenintatoare este un pas important in tratamentul psihodinamic al tulburarii de panica.

Recente