Cum ar fi daca in fiecare tara ar exista preocuparea de a crea orase ecologice? Cum ar trebui organizat și ce criterii ar trebui să respecte un oras ecologic? Incercand o proiectie imaginara a orasului ecologic, l-as vedea ca pe o oaza de liniste si de verdeata, plina de parcuri, gradini, alei garnisite de flori, zumzet de albine si ciripit de pasarele.
Nu ar fi masini intr-un astfel de oras, pentru ca ele sunt raspunzatoare, in mare parte, de concentratie mare de dioxid de carbon si deci de incalzirea globala. Sa constatat ca o masina obisnuita produce intr-un an 3 tone de dioxid de carbon care se evapora in atmosfera. In schimb, bicicletele ar trebui sa fie la ele acasa, ca un mijloc ecologic si economice de transport, si, de ce nu, reintoarcerea la mers pe jos a cetateanului ar putea fi un lucru benefic pentru sanatatea sa, dar si a mediului. Tot in orasul ecologic as vedea mai multe case in locul blocurilor sau a zgarie-norilor.
Casele trebuie sa fie neaparat imprejmuite de gradini, iar cadrul natural inconjurator in mod absolut pastrat. Urbanizarea excesiva a condus la deteriorarea spatiilor verzi in detrimentul naturii si din pacate in beneficiul amplificarii fenomenului de poluare. In acelasi timp, alimentatia trebuie sa fie cat mai naturala, formata din cat mai putine alimente procesate. As vedea utila mai multa initiativa personala, in sensul ca fiecare dintre locuitorii orasului ecologic sa aiba o gradina de zarzavat si legume, dar nu crescute oricum, ci cat mai natural, fara pesticide sau alte metode nocive pentru mediu, plante si vietati. Iata cum, o preocupare straveche a oamenilor ar putea redeveni la moda, prin mentinerea si intretinerea propriilor produse, mai curate si mai sanatoase. Atunci nu ne-am mai teme de invazia E-rilor, a OMG-urilor (organismelor modificate genetic) sau a altor adaosuri periculoase pentru sanatatea si imunitatea organismului. Ar mai trebui, de asemenea, descurajata sau chiar stopata industrie producatoare de materiale plastice, de tipul bidoanelor de unica folosinta si a pungilor de plastic folosite intr-un numar atat de mare la nivel global. De exemplu, sa stabilit ca o tona de plastic inseamna 20.000 de sticle de 2 litri sau 120.000 de pungi.
In acest caz, pentru a reduce sau chiar suprima consumul pungilor sau a bidoanelor de plastic ar trebui sa ne reintoarcem la plasa bunicii, din material textil sau crosetata, pe care o folosea pe termen lung si care nu necesita plata costului pungii, ci doar spalarea sa. In ceea ce priveste bidoanele, se consuma atat de multe, pentru un numar atat de insemnat de produse, incat doar un sistem de consignatie generalizat mai poate fi eficient pentru reciclarea lor. In orasul ecologic, toate materialele reciclabile ar trebui depozitate in locuri speciale amenajate, pe categorii si sortimente. Nu ar fi rau daca si copiii ar fi de mici informatii cu privire la importanta respectului fata de mediu si de resursele naturale, pentru a-si crea o atitudine ecologica reala. Si hartia este unul dintre materialele care necesita consum de resurse si de energie.
Evolutia societati nu mai permite intoarcerea la tablite cerate sau de lemn, insa ceea ce putem face este reciclarea eficienta a hartiei folosite si o utilizare cat mai rationala a acestoria. Iata cum orasul ecologic se dezvolta incet-incet si nici nu este nevoie de prea mari sacrificii pentru a finaliza. Trebuie doar mai multa dragoste fata de natura si mai multa initiativa personala pentru a putea realiza un spatiu ecologic, sanatos si estetic.
