Stiluri de viata – ascetism

Termenul ascetism provine din cuvantul grec askesis care inseamna antrenament sau exercitiu. A devenit de-a lungul timpului numele unui stil de viata caracterizat prin abstinenta de la placerile lumesti care are ca scop atingerea unor invataminte religioase sau spirituale. Unele religii ale lumii (ex. forme ale crestinatatii, religii de origine indiana) isi indeamna credinciosii sa se abtina de la anumite actiuni ale mintii, cuvantului si corpului pentru ca in acest fel ar obtine mantuirea. Cei care au infiintat aceste religii au dus vieti austere in care s-au lipsit de placerile lumesti de orice natura si nu au facut aceasta ca un mod de a se autopedepsi ci pentru ca au considerat ca asemenea acte de placere pamanteasca i-ar impiedica in a-si duce la indeplinire scopurile religioase si spirituale.

Prin ascetism cei care sunt abstinenti nu se considera virtuosi ci cred ca in acest fel se pot pregati mai bine pentru o transformare totala a corpului si a mintii. In trecut, termenul desemna credinta oamenilor ca prin renuntarea la placerile lumesti vor reusi sa atinga limite intelectuale si spirituale mai ridicate. Mai intai, a fost folosit ca desemnare a interzicerii sexului, alcoolului, imbracamintii obstentative si carnii acelora care erau adeptii bisericii ortodoxe grecesti, insa in prezent se foloseste pentru a determina si alte situatii, moduri de viata si religii.

Printre religiile care au apelat la ascetism se numara hinduismul, jainismul, budismul, iudaismul si crestinismul. Fiecare din aceste religii apeleaza mai mult sau mai putin la indemnarea credinciosilor lor de a avea o viata cumpatata si de a fi disciplinati. Cei mai abstinenti oameni sunt calugarii, preotii si yoghinii, insa orice om poate alege sa duca o viata ascetica. Printre cei mai cunsocuti ascetici se numara: Antoniu cel Mare, Iisus, Mahatma Gandhi, Shakyamuni Gautama, Mahavir Swani si Francis din Assisi. Cei mai multi si-au parasit familiile, au renuntat la bogatie si case pentru a duce o viata simpla si a cauta calea simpla spre iluminare.

In crestinism, conceptul cel mai apopiat de ascetism este castitatea. Acesta este vazut ca un legamant abstract, un juramant facut ce simbolizeaza renuntarea. Insa ascetismul nu este vazut intr-o lumina buna de catre toate grupurile religioase crestine. Ortodoxismul, catolicismul si unele biserici anglicane vad in abstinenta aspecte pozitive, pe cand bisericile protestante nu vad acest mod de viata cu ochi buni. Multi sfinti si figuri religioase recunoscute in traditiile crestinatatii au practicat abstinenta, printre cele mai cunoscute sunt Iisus, Ioan Botezatorul, Sfantul Pavel si Sfantul Augustin. In ascetismul crestinesc se pune un accent deosebit pe abstinenta sexuala. Oamenii trebuie sa dea dovada de umilinta, compasiune, rabdare, discernamant, ospitalitate, rugaciune si miluinta pentru a li se ierta pacatele.

In iudaismul zilelor noastre nu se pune niciun accent pe ascetism. Ba dimpotriva, acesta este renegat, fiind considerat a fi impotriva dorintei lui Dumnezeu si a planurilor sale pentru lume. Oamenii trebuie sa se bucure de viata si sa se roage la Dumnezeu cu voie buna. Nu se incurajeaza distractia pentru propriul interes insa, ci placerea intr-un sens spiritual, spre exemplu prin multumirea lui Dumnezeu pentru o mancare buna. Un alt exemplu ar fi indeplinirea juramintelor casniciei, in care oamenii se pot bucura cand fac sex si isi pot provoca placere unul altuia fara a face acest lucru doar pentru a face copii.

In budism exista doua ramuri care vad in mod diferit ascetismul. In Theravada, Siddharta Gautama a adoptat un stul de viata de abstinenta extrema insa a ajuns la concluzia ca o viata moderata este cea care il ajuta pe om sa ajunga la nirvana si nu abstinenta totala. Printr-o viata moderata, fara lux si opulenta insa si fara suferinta, corpul poate ajunge la iluminare. In Mahayana se pune un accent deosebit pe vegetarianism si pe sacrificiul de sine, uneori dus la extrem.

Jainismul, una din cele mai vechi religii, detine una din formele cele mai intense de ascetism. In acesta credinta, scopul suprem al omului ar terebui sa fie eliberarea de cercul reincarnarii iar sufletul nu ar trebui sa se ataseze emotional de nimic si nu ar trebui sa se rasfete. Oamenii trebuie sa practice yoga, sa mediteze in pozitii dificile si sa se abtina de la multe alte placeri. Doar calugarii si calugaritele care depun cele cinci juramante (adevarul, castitatea, infranarea de la violenta, furt si atasament) reusesc sa scape de ciclul reincarnarii.

In hinduism exista mai multe tipuri de asceti printre care cei care isi pun lanturi la picioare, cei ce strabat paduri cu altii ca ei, cei care se rad in cap sau cei care fac yoga. Anumite culte trec la un mod extrem de ascetism cere implica stari auto-induse de negare ce implica la randul lor juraminte de a nu folosi anumite parti ale corpului pentru o perioada indelungata. Asceticii hindusi practicau in trecut si pastrarea linistii chiar si atunci cand erau agresati verbal.