Odata ce fenomenul numit „fotbal” s-a raspandit pe intreg mapamondul, pornind din leaganul Europei, secolul al XX-lea a devenit pe drept „secolul sportului”, jocul capatand intr-un scurt timp, nu foarte indelungat, un caracter universal, cu atat mai mult cu cat fascinatia a ramas aceeasi pe tot parcursul ultimilor 100 de ani. Iar situatia nu s-a schimbat aproape deloc, chiar si astazi fotbalul fiind un joc sportiv jucat de miliarde de oameni, tocmai datorita simplitatii si spiritul competitivitatii care ia nastere in timpul jocului.
Si cand spunem ca nu s-a schimbat aproape deloc, ne referim, bineinteles, la fascinatia oamenilor, care daca nu s-a diminuat, s-a intensificat considerabil. Stim, pe de alta parte, ca fascinatia, dusa dincolo de extreme, poate conduce la cazuri mai putin fericite sau, daca vreti, mai putin „sportive”, pentru ca sportul incurajeaza, pana la urma, FairPlay-ul, bunul comportament. Englezii, de pilda, vorbesc despre „sportmanship”, mai cu seama, despre faptul ca un sport nu trebuie practicat pentru a castiga, ci, inainte de toate, doar de dragul de a-l practica. Cu toate acestea, astazi, din nefericire, putem vorbi despre violenta in fotbal, subiectul cuprinzand intr-atat de multe aspecte, incat ne este aproape imposibil sa nu ne intrebam daca nu cumva fotbalul a inceput sa fie asociat cu violentele de acest gen. Dar violenta in fotbal a existat inca din inceputuri. E drept insa ca erau cazuri izolate de violente.
In schimb, in prezent, violenta in fotbal se poate transforma intr-o problema de securitate nationala, intr-o situatie care ameninta spatiul public, oamenii si, de ce nu, societatea. Si cand spunem societate, ne referim, bineinteles, la urmatoarele generatii care vin din urma si asista la evenimente nu tocmai frumoase, nespecifice sportului in general, cu atat mai putin fotbalului. Iar exemplele in aceasta privinta sunt pe cat de graitoare, pe atat de ingrijoratoare. Si sa luam pulsul acestei problemei mult mai bine, sa ne gandim, de pilda, la faptul ca s-au inceput a se lua masuri extrem de drastice impotriva violentei in fotbal, atat la nivel national, cat si mai ales la nivel mondial. Violenta in fotbal este, in definitiv, o problema de ordin mondial. Iar problema capata proportii alarmante cand oamenii sunt raniti, ba chiar cand politistii, care incearca sa puna capata violentelor, respectiv huliganismului, ajung sa-si piarda viata. Iarasi, exemplele sunt nenumarate si-n acest sens.
Acum cativa ani, spre exemplu, mai multi politisti italieni si-au pierdut viata, in incercarea zadarnica, de altfel, de a inabusi violentele suporterilor dupa un meci de fotbal. Si bineinteles ca masurile despre care vorbeam nu sunt intotdeauna printre cele mai bune, uneori, acestea fiind chiar de neaplicat in anumite contexte, si-asa nefavorabile.
Numai ca violenta in fotbal, desi apare preponderent in randul suporterilor, mai poate aparea si printre jucatori, mai cu seama, pe terenul de joc. Poate unul dintre cele mai celebre cazuri de violenta pe terenul de joc este cel al lui Zinedine Zidane, care l-a lovit cu capul in piept pe Marco Materazzi, care ii insultase sora. Gravitatea cazului de atunci, desigur, este discutabila, cu atat mai mult cu cat nefericitul eveniment s-a petrecut in Finala Campionatului Mondial de Fotbal 2006 (Italia – Franta). Plus, nu acesta este cel mai graitor exemplu de violenta in fotbal. Si avand in vedere ca fotbalul ramane, fara doar si poate, cel mai raspandit si urmarit joc sportiv din lume, violente vor exista intotdeauna.
Diferenta este insa data de promptitudinea masurilor luate si, bineinteles, de eficacitatea legislatiei in vigoare. Apoi, nu trebuie sa uitam nici de prevenirea violentei in fotbal, care cu un asemenea istoric al evenimentelor nefericite din sportul rege, ar trebui sa fie una dintre cele mai usoare sarcini de indeplinit. In sfarsit, spuneam ca violenta in fotbal a existat inca din inceputuri, drept pentru care, nu putem sa nu ne amintim altercatiile din 1946, din timpul partidei Bolton Wanderers – Stoke City, in urma careia au murit 33 de oameni. Reactiile suporterilor au degenerat de indata in violenta, pe langa numarul de 33 de morti, alti 500 de oamenii fiind raniti. Un alt caz de violente in fotbal este cel de la Birgmingham, si-anume din semifinala Cupei
Campionilor Europeni dintre Aston Villa si Anderlecht. Atunci, au avut loc o serie de incidente intre suporteri, intr-atat de grave, incat echipa engleza a fost aproape obligata sa joace primul meci din urmatorul sezon fara spectatori. Iar violentele au tot continuat, fiind din ce in ce mai dese in randul suporterilor, parca transformati peste noapte in niste huligani, dusmani ai propriilor principii. In tot acest timp, presa internationala relata pe larg cazuri de violente in fotbal, ziarele din fiecare tara atacandu-se intre ele, in special atunci cand erau rivale.
Si daca, inevitabil, ne-am amintit de ceea ce francezii au spus recent despre romani, mai cu seama, despre suporterii romani, important de stiut este ca aceasta tara intotdeauna a stiut sa-si atace rivalii, fie ei slabi sau puternici, prin prisma violentei in fotbal. Si chiar daca nu era vorba de un rival, intotdeauna Franta, cel putin din aceasta privinta, a avut o voce taioasa, indignata si condamnatoare vizavi de violenta din fotbal. In martie 1985, de pilda, „France Football” a atacat dur suporterii britanici, numindu-i „hoarde salbatice”. Despre aceste „hoarde salbatice” s-a spus ca ar fi devastat localuri, ar fi batut angajati ai barurilor, politisti, localnici, ar fi furat bani, bijuterii.
Bineinteles ca suporterii britanici, cunoscuti de altfel pentru actele lor „sofisticate” de violenta, nu se aflau pe teritoriul natal, ci in Austria, mai precis Viena, ziarul „France Football” informandu-ne ca au venit cu „corabia din Liverpool”. Iar acesta nu a fost nicidecum un caz izolat, ba dimpotriva, violentele in fotbal s-au intensificat de la an la an, de la meci la meci, autoritatile fiecarei tari in parte fiind nevoite sa ia masuri suplimentare la fiecare partida de fotbal, uneori accesul suporterilor fiind total interzis. Si FIFA a impus masuri pentru combaterea violentei in fotbal, iar, incepand cu anul 2007, si Romania a inceput sa se „bucure” de o atentie sporita de la Uniunea Europeana, respectiv de la organismele specializate, din cauza violentei in fotbal.
Si ca tot am ajuns la Romania, ne este imposibil sa nu mentionam repriza de violenta, poate fara precedent, din meciul Petrolul – Steaua, disputat la sfarsitul lunii octombrie 2011. Un suporter, daca nu cumva un dezaxat, care facea parte din tabara echipei ploiestene, a intrat pe teren, lovindu-l cu pumnul in fata pe jucatorul echipei Steaua, George Galamaz. Este de prisos sa vorbim despre consecinte, cazul fiind destul de mult mediatizat in presa din Romania si nu numai. Cu toate acestea, putem fi siguri de un lucru: daca fotbalul, sportul rege de astazi, a capatat un caracter universal, se pare ca si violenta in fotbal tinde sa devina o chestiune universala, care incepe, din pacate, sa fie asociata cu sportul si cu ceea ce acesta inseamna sau ar trebui sa insemne.
