Bikini: scurta istorie

E greu de crezut ca se pot atribui atatea intelesuri unei bucati atat de minuscule de material textil – si totusi este adevarat. Chiar de la inceputurile sale, costumul de baie bikini a insemnat libertate, distractie si un sentiment de eliberare si si-a petrecut ultimii 61 de ani punand in valoare silueta feminina – de la forma de clepsidra plina a anilor ’50, la cea sportiva a anilor ’90 si 2000.

In urma cu 61 de ani, primul bikini debuta in lumea modei, pe marginea unei piscine. Cu toate acestea, costumul de baie din doua piese este astazi atat de comun – si cand e

comparat cu imagini de tipul lui Britney Spears sau Myleen Klass gravide si dezbracate pe copertile Harper’s Bazaar , respectiv Glamour , atat de decent – incat este greu de imaginat socul privitorilor din acea vreme.  

Cand inventatorul sau, Louis Reard, la prezentat la Paris in vara lui 1946, nu a putut gasi nici macar o singura manechina care sa accepta sa-i poarte creatia. Pentru moda si obiceiuri francezilor, croiala era mult prea scandaloasa. In schimb, a binevoit sa-l imbrace Micheline Bernardini – o dansatoare de striptease – si astfel a dat nastere unui fenomen mondial. 

1. Desi premiera unui bikini pe un podium de moda a avut loc in 1946, asta nu inseamna ca abia atunci femeie purtata in public un articol vestimentar care sa le dezveleasca atat de mult corpul. In secolul IV, de exemplu, gimnastele romane purtau seturi din topuri badeau, chiloti tip bikini si chiar un fel de bratari la picior exact cum poarta astazi impatimitele de surf de pe plajele din California de Sud. 

2. Insa, la inceputul secolului XX si manifestari ar fi fost de neimaginat. Inotatoarele faceau mari eforturi pentru a-si acoperi fiecare centimetru la plaja. Purtau costume de baie voluminoase si chiar apelau la o ciudatenie victoriana numita «the bathing machine» – un fel de cabina din lemn sau panza cu roti. Inotatoarea intra in cabina complet imbracata, unde se schimba in costumul de baie. Apoi, un cal (sau ocazional, doi barbati) impingeau cabina in apa. Inotatoarea iesea apoi direct in valuri, fara sa poata fi observata de pe mal. 

3. In deceniile care au umat, codul vestimentar pentru plaja sa relaxat considerabil.

In 1907, inotatoarea si starleta australiana de filme mute Annette Kellerman a fost acuzata de expunere indecenta pentru aparitia sa pe plaja Revere din Boston, intr-un costum de baie mulat, cu maieu si fara maneci.

Procesul care a urmat a obligat plajele din intreaga America sa reduca din restrictii. In 1915 deja, majoritatea femeilor purtau costume tricotate sau crosetate, dintr-o singura piesa, denumite maillot.  

4. In mod ciudat, costumul din doua piese – care de obicei consta intr-un sutien inodat la ceafa si un chilot care acoperea abdomenul si buricul, soldurile si posteriorul – a patruns in lumea modei cu mult mai putin tam-tam decat costumul bikini .

La inceputul anilor ’40, unele dintre starurile filmelor hollywoodiene (Ava Gardner, Lana Turner, Rita Hayworth) si multe dintre femeile de pe plajele din America purtau astfel de costume de baie. De ce erau centimentrii de piele de deasupra buricului atat de controversati, fata de zona de sub buric?

Culmea este ca unul din codurile vestimentare de la Hollywood permite rochii din doua bucati, dar interzicea aparitia buricului pe ecran. Asta inseamna ca zona coastelor era considerata sexy si atragatoare, dar tot ceea ce era mai jos era considerat tabu.  

5. In anii 1940, femeile voluptoase, atragatoare, erau denumite “bombshells”, iar orice tip de atitudine sau comportament intens era considerat “atomic”.

Asa ca, cand in 1946 doi francezi au inventat – separat – o alternativa redusa in dimensiuni ale costumului din doua piese, ambele creatii au primit porecle nucleare. Primul designer, Jacques Heim, a creat un costum minuscul, poreclit „l’atome“.

Cel de-al doilea, Louis Reard, si-a prezentat designul pe 5 iulie, la patru zile dupa ce Statele Unite testeaza bomba atomica in atolul Bikini.

Intr-o miscare inteligenta de marketing, Reard si-a denumit costumul “le bikini”, sugerand ca acesta este la fel de exploziv, scandalos si modern ca noua bomba.  

6. Datorita numelui neobisnuit si croielii provocatoare, bikini-ul a ajuns pe paginile intai ale ziarelor. Fotografiile Michelinei Bernardini, dansatoarea de striptease care purta creatia lui Reard, au facut inconjurul globului.

Cu toate acestea, femeie din Statele Unite, inclusiv actritele de film, precum cele din My Favorite Brunette din 1947 si manechina de pe coperta revistei Life in 1948, au preferat sa poarte in continuare traditionalul costum din doua piese.

In 1950, revista Time la intervievat pe Fred Cole, cel care facuse milioane de pe urma vanzarii costumelor de baie, iar acesta a declarat ca simte doar “dispret fata de costumele de baie frantuzesti denumite Bikini”, deoarece fusesera create pentru mignonele frantuzoaice. “Frantuzoaicele au picioare scurte», explica Cole, “iar costumele lor de baie sunt puternic rascroite pe lateral pentru a le face picioarele sa pentru mai lungi.” 

7. Picioarele lungi ale Brigittei Bardot nu aveau nevoie de nici un ajutor. Aceasta fotografie a fost facuta in timpul festivalului de film de la Cannes din 1953, exact cand bikiniul devenea de rigueur pe Riviera. Chiar si asa, in Statele Unite inca era vazut drept un articol vestimentar suspect preferat doar de catre femeie imorale.

Amuzant este ca, in urma cu cativa ani, Sports Illustrated a descoperit chiar o editie din 1957 a revistei Modern Girl care scria: “Nici macar nu este necesar sa consumi cuvinte pe asa-numitul bikini, din moment ce este de neconceput ca o fata cu bun simt si decenta sa poarte vreodata asa ceva. ” 

8. Doar trei veri mai tarziu, bikini-ul era atotprezent pe plaja. Acest lucru se datora, partial, si popularitatii crescute ale piscinelor particulare, care le ofera femeilor un loc retras in care sa testeze noul look.

In 1960, un buyer de la Neiman Marcus a etichetat bikini-ul drept “o mare chestie”, iar in acelasi an Brian Hyland lansa “Itsy Bitsy Teenie Weenie, Yellow Polka Dot Bikini” – care acum are un nou inteles, cand stii cat de greu era acceptat costumul de baie in acea vreme.

9. Bikini-ul a devenit în scurt timp un loc comun. In 1965, o femeie declara pentru Time ca era “aproape idiotic” sa nu porti un bikini. In 1967, aceeasi revista scria ca “65% dintre tinere poarta acest fel de costum de baie”.

Editia de costume de baie Sports Illustrated a debutat in 1964 cu un bikini alb pe coperta, iar in acelasi an designerul Rudi Gernreich a dus conceptul un pas mai departe creand costumul de baie fara sutien, monokini.

Popularitatea sa a fost sporită și de aparitie unor filme contemporane precum How to Stuff a Wild Bikini sau One Million Years BC , cu Raquel Welch.  

Mai mult, unul dintre cele mai de inceput si mai memorabile momente din filme a fost Dr.No , Bondul din 1962, in care Ursula Andress aparea din valuri intr-un bikini ud si un cutit atarnat la sold. 

10. Bikini-ul se potrivea nemaipomenit formelor voluptoase ale Ginei Lollobrigida, Sofiei Loren si femeie din acea vreme, care aveau sanii mai mari decat femeile de acum si abdomenul ceva mai moale. Anii 1970 au coincis cu aparitia unor manechine ca Cheryl Tiegs, posesoarea unui fizic atletic care a ramas in voga pana azi.

Explozia generata de pasiunea pentru aerobic din anii ’70 -’80 a dus la una dintre evolutii bikini-ului. In era aerobicului si lui Jane Fonda, cand femeile isi doreau sa isi expuna cat mai mult corpul, rascroiala chilotului a devenit foarte inalta, partea din fata foarte decupata, iar partile laterale foarte subtiri.

Tot prin anii ’70, industria textila descoperi Lycra, fibra care permite intinderea unei bucati de material. Rezultatul: bikini-ul string (legat cu doua cureluse sau ate in lateral). Femeile din Rio de Janeiro si St. Tropez au dus lucrurile si mai departe, renuntand total la acoperirea posterioara o data cu aparitia chilotului Tanga. 

In ziua de azi, nu-ti ramane decat sa te intrebi daca costumul de baie G-string (tanga) va deveni la fel de comun ca predecesorul sau. Oricum, indiferent de ce rezerva viitorul, bikini-ul nu va disparea. Si, la fel ca un animal de 60 de ani, sa mai imblanzit. Inca mai are puterea sa starneasca interes, dar nu sa socheze. Cel mai bun exemplu este omagiul oferit de Halle Berry predecesoarei sale, Ursula Andress, in Tomorrow Never Dies.